Respiratia artificiala urmareste redresarea schimburilor de aer de la nivelul plamanilor.

     Metoda cea mai eficace este "gura-la-gura". Avantajul acestei metode consta in faptul ca nu necesita echipament special si nici manevre obositoare. Accidentatul sta intins pe spate, cu fata in sus.
     Se controleaza caile respiratorii superioare pentru a avea siguranta ca nu sunt blocate cu sange, secretii, noroi sau alti corpi straini. In cazul infundarii lor, se recurge la desfundarea lor cu ajutorul degetelor.

     Salvatorul se aseaza in genunchi, langa capul victimei.
     Se trece mana stanga pe sub ceafa accidentatului si se impinge in sus, asigurandu-se eliberarea cailor respiratorii superioare acoperite de limba, caci la accidentatii care s-au pierdut cunostiinta, limba cade in fundul gatului.

     Apoi, salvatorul trage aer in piept si, aplicandu-si gura pe gura deschisa a accidentatului, insufla aerul din plamanii sai in cei ai victimei, iar narile accidentatului trebuie astupate cu ajutorul celeilalte maini.

In timpul manevrei se va controla eficacitatea manevrei, urmarindu-se umflarea abdomenului cu aerul insuflat.

     Dupa fiecare insuflare, in timp ce salvatorul inspira, se vor lasa libere gura si nasul accidentatului.
     Ritmul de insuflare va fi de 10 -16 cicluri pe minut si va fi mentinut pana cand victima incepe sa respire autonom. 
     Daca victima are gura inclestata, se poate recurge la respiratia "gura-la-nas". In cazul unui stop cardio-respirator. este necesar sa se execute concomitent si respiratia artificiala si masajul cardiac extern. In aceasta situatie este necesara prezenta a doi salvatori care sa execute concomitent manevrele. Alternarea miscarilor va fi urmatoarea: la patru compresiuni de masaj cardiac - o insuflare de aer. In eventualitatea ca nu exista decat un singur salvator, acesta va efectua, in ritmul amintit mai sus, ambele manevre.